vineri, 10 februarie 2017

Orice relație are două capete



de Adina P. Gheorghe
Orice relatie are doua capete


Suntem responsabili de capătul nostru de relație
Orice relație are două capete. Fiecare dintre noi suntem responsabili de capătul nostru de relație, de acțiunile, de emoțiile și alegerile noastre. Suntem responsabili de ceea ce oferim și de ceea ce acceptăm să primim.

Pentru a dobândi un plus de armonie și împlinire în relațiile noaste, trebuie să ne oferim mijloacele practice, concrete, transpuse în acte, alegeri și angajamente în viața noastră relațională zilnică. Mai întâi trebuie să înțelegem unde greșim și apoi cum să adoptăm atitudini care favorizează maturizarea noastră și îmbogățirea relației.

Greșeli în relația de cuplu
1. Să-l considerăm pe celălalt responsabil de fericirea și împlinirea noastră.

2. Să ne lăsăm definiți de celălalt. Să ne mulăm mereu pe ce vrea celălalt ignorând ceea ce simțim sau dorim noi.

3. Să ne bazăm pe ceea ce presupunem că celălalt gândeşte, își dorește sau are nevoie. Să gândim în locul lui. Să acționăm pentru celălalt sau în locul lui fără să fim atenți la ceea ce simte sau își dorește.

4. Să ne lăsăm afectați de temeri și să le întreținem.

5. Să cultivăm starea de victimă.

6. Să confundăm emoțiile de moment cu relația.

7. Să privim relația ca un „spațiu” care există pentru a ne îndeplini nevoile și dorințele, iar celălalt are obligația să ni le satisfacă.

Atitudini constructive în relația de cuplu
1. Să ne asumăm responsabilitatea fericirii și împlinirii personale. Să acționăm pentru a le dobândi și să le împărtășim cu ființa iubită.

2. Să devenim conștienți de ceea ce suntem și de ceea ce ne dorim, de nevoile și aspirațiile noastre. Să le exprimăm deschis fără nevoia disperată de a fi aprobați, fără teama de a fi respinși, fără pretenția de a ne fi satisfăcute de către celălalt. Să îndrăznim să fim autentici.

3. Să-l invităm pe celălalt să se exprime. Să-i dăm voie să-și împărtășească nevoile, temerile, aspirațiile, bucuriile (și pe cele care nu sunt generate de relația noastră), eșecurile, realizările, sentimentele. Să-l ascultăm fără să-l criticăm, fără să-i impunem punctul nostru de vedere. Să-l vedem așa cum este fără să proiectăm fantasmagoric asupra lui ceea ce am vrea să fie. Să-l acceptăm și să-l iubim așa cum este.

4. Să recunoaștem dorința care se ascunde în spatele oricărei temeri. Să ne ascultăm dorințele și să acceptăm că le avem chiar dacă nu le satisfacem. Uneori ne temem de fapt de puterea dorințelor noastre, de faptul că nu le vom putea stăpâni sau că neîmplinirea lor ne va frustra foarte mult.

Simpla acceptare conștientă a dorințelor noastre ne detașează într-o oarecare măsură de ele și le scade puterea pe care o au asupra noastră. În felul acesta va fi mai ușor să fim lucizi și să realizăm dacă temerea pe care o simțeam inițial are cu adevărat un fundament real și ce putem face pentru a o depăși.

5. Să ne asumăm responsabilitatea propriilor acte și angajamente. Să realizăm că suntem coautori ai relațiilor noastre. Nimeni nu are o poziție de victimă într-o relație fără să o accepte (conștient sau inconștient). E o poziție pe care o adoptăm din neîncredere în noi înșine, din teama de a ne asuma responsabilitatea propriei vieți, din neînțelegerea faptului că avem puterea de a alege. Chiar mai mult decât atât, suntem responsabili de alegerile pe care le facem clipă de clipă.

6. Să înțelegem că fiecare dintre noi poate avea în anumite momente diferite reacții emoționale pozitive sau negative, fără ca acestea să fie definitorii pentru noi sau relația noastră. Să facem diferența dintre emoții conjuncturale și relație, dintre trăiri de moment și sentimentele profunde, de durată (care cu adevărat susțin sau deteriorează relația).

Să nu îl etichetăm pe celălalt sau pe noi înșine după o reacție de moment. Să urmărim să înțelegem sensul comportamentului nostru și al celuilalt. Să acționă

m înțelept, dacă este cazul, pentru a-l corecta. Să fim atenți la preponderența relației și să nu o etichetăm după o situație de moment.

7. Să privim relația ca pe un spațiu sacru al iubirii în care dăruim tot ceea ce este mai bun și mai frumos în ființa noastră și în care ne bucurăm cu recunoștință de tot ceea ce ne oferă minunat ființa iubită.

Tot ceea ce se petrece în relațiile noastre are legătură cu ceea ce ne dorim, cu ceea ce exprimăm, cu gradul nostru de maturitate emoțională, erotică, afectivă și spirituală, cu alegerile pe care le facem și cu deschiderea noastră reală față de IUBIRE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu