marți, 21 februarie 2017

Comunicarea e esențială în orice fel de relații



de Adina Gheorghe
Comunicarea e esențială în orice fel de relații



Ce e comunicarea?
În DEX, comunicarea e definită ca „înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură”. Prin comunicare facem schimb de informații și construim relații.

Prin urmare, calitatea comunicării va influența semnificativ calitatea unei relații, fie ea relație de cuplu, de rudenie, de prietenie, colegialitate, profesională.

Prin comunicare împărtășim informații despre ceea ce gândim, ceea ce simțim, ceea ce dorim, ceea ce ne place/displace, despre nevoile noastre, despre planurile noastre de acțiune, despre așteptările pe care le avem de la ceilalți, despre nevoia de a fi ajutați etc.

Două elemente ale comunicării sunt vorbirea (exprimarea) și ascultarea.
Pentru ca mesajul pe care dorim să-l transmitem să ajungă la cel sau cei cu care comunicăm, trebuie ca atât exprimarea cât și ascultarea să fie realizate adecvat.

Când constatăm că mesajul nostru nu a fost recepționat corect sau deloc, e necesar să ne întrebăm ce nu a funcționat suficient de bine: exprimarea sau ascultarea sau amândouă.

Contează să spunem (să ne exprimăm), ce spunem, cum spunem, când spunem.
SĂ NE EXPRIMĂM. Poate unora o să vi se pară greu de crezut, dar există oameni care se gândesc la anumite aspecte, își propun să le comunice însă nu își exprimă în mod direct și clar mesajul și totuși își doresc ca ceilalți să își dea seama ce doresc. Adeseori, în astfel de cazuri, ascultătorii acestei exprimări mute nici nu își dau seama că cineva voia să le spună ceva, deci nu au cum să-și dea seama ce s-a intenționat să se transmită.

CE SPUNEM. Oare interlocutorul nostru e pregătit psihic, emoțional, intelectual să primească mesajul nostru? Dacă ne exprimăm fără a lua în considerare acest aspect e posibil să vorbim singuri fără a fi ascultați în mod real sau e posibil să generăm o furtună emoțională în interlocutor, o reacție de respingere sau de împotrivire. În cazul în care alegem să ne exprimăm în orice circumstanță, trebuie să ne asumăm consecințele.

CUM SPUNEM. Contează foarte mult limbajul ales, tonalitatea vocii, limbajul trupului care ar trebui să susțină exprimarea prin vorbire pentru a facilita transmiterea mesajului. Dacă emoțiile noastre și limbajul trupului transmit altceva decât exprimă cuvintele, e posibil ca persoana căreia ne adresăm să recepționeze mesajul pe care îl transmitem prin starea noastră emoțională sau prin limbajul trupului și să acorde o atenție mai mică sau să respingă ceea ce transmitem prin cuvinte.

De exemplu, fiind răniți sau frustrați de greșeala cuiva, ne decidem să-i atragem atenția, fiind convinși că în mod obiectiv a greșit, și îi spunem „Doresc să-ți atrag atenția asupra unei greșeli pe care ai făcut-o pentru a ți-o asuma, a te corecta și remedia consecințele greșelii tale. Poate tu nu ți-ai dat seama că ai greșit.” Interlocutorul e posibil să recepționeze „sunt frustrat și rănit din cauza ta” și să nu admită obiectivitatea noastră cu privire la greșeala lui. Să considere că noi avem o problemă pe care vrem să i-o pasăm lui. În acest caz ceea ce am transmis emoțional a avut un impact mai mare decât ceea ce am transmis prin cuvinte.

Dacă dorim ca mesajul nostru să fie recepționat cât mai bine, trebuie să urmărim ca emoțiile noastre, limbajul trupului și cuvintele pe care le rostim să transmită același lucru.

CÂND SPUNEM. Timpul și locul sunt potrivite? Același mesaj poate fi recepționat mai bine sau mai puțin bine în funcție de momentul ales pentru a-l transmite. Condițiile exterioare sunt favorabile? Zgomotul perturbă procesul comunicării? Interlocutorul are starea emoțională adecvată pentru a putea asculta și asimila mesajul nostru? Acestea sunt aspecte de care trebuie să ținem cont atunci când ne exprimăm, mai ales dacă dorim ca mesajul nostru să fie cât mai bine primit.

Calitatea relațiilor noastre depinde și de calitatea comunicării. De aceea merită să acordăm atenție modului în care ne exprimă, dar și să învățăm să ascultăm. Despre ascultare și feedback … într-un articol viitor. 

Citește și:

duminică, 19 februarie 2017

Bucură-te de frumusețea feminității tale


de Adina Gheorghe
Bucura-te de frumusetea feminitatii tale

 
Ce este feminitatea?
Feminitatea este o stare pe care o are fiecare femeie, manifestată în diferite nuanțe și intensități. Unele femei sunt mai conștiente de feminitatea lor, altele nu. Cu cât suntem mai conștiente de feminitatea noastră, aceasta va fi mai ușor perceptibilă și de către ceilalți.

Am întrebat mai multe persoane (atât femei cât și bărbați) ce înseamnă pentru ele feminitatea. Iată ce au răspuns:
- „acel CEVA pe care îl emană o femeie”
- „acea sclipire pe care o are fiecare femeie”
- „naturalețe, eleganță, farmec...”
- „naturalețea și gingășia personală a fiecăreia dintre noi”
- „o caracteristică atribuită identității femeii, având ca elemente componente supunerea, blândețea, răbdarea, bunătatea, sensibilitatea, deschiderea față de cei din jur etc.”
- „ceva ce are legătură cu misterul pe care îl poate crea o femeie în jurul ei, cu creativitatea și seducția”
- „suma tuturor calităților feminine care sunt trezite într-o femeie. Cu cât are mai multe astfel de calități trezite și are încredere în ea este mai feminină.”
- „stil, eleganță”
- „mister”
- „o continuă surpriză”
- „ceva plin de farmec și senzualitate”
- „ceva ce uneori îți tăie răsuflarea”
- „ceva magic și fascinant ce a inspirat de-a lungul timpului mulți artiști”
- „ceva din care ai mereu de descoperit”
- „ceva ce seamănă cu electricitatea: nu se vede dar îi simți întotdeauna efectele”
- „blândețe, sensibilitate”
- „spontaneitate, naturalețe, gingășie și un zâmbet fermecător”

În dicționarul explicativ al limbii române feminitatea e definită ca „ansamblul trăsăturilor care constituie specificul caracterului feminin”.

Incursiune în lumea complexă și minunată a feminității
Adeseori când întrebăm pe cineva cum este o femeie foarte feminină ne sunt enumerate anumite calități care sugerează feminitate. Ansamblul tuturor trăsăturilor și calităților ei feminine definesc modul în care își exprimă feminitatea. Fiecare femeie are trezite în ființa ei anumite calități minunate care îi conferă foarte mult farmec și frumusețe. Unele dintre noi suntem mai romantice, altele mai jucăușe, altele mai îndrăznețe, mai curioase, mai senzuale, mai pasionale, mai compasive, mai materne, mai voluptoase...

Multe femei sunt nemulțumite de ele însele și se uită la alte femei zicând că ar vrea să fie ca ele. Dar aceasta se petrece pentru că în primul rând nu sunt conștiente de ceea ce le este lor specific ca femei, pentru că nu se bucură de propria feminitate.

Este foarte important să fim conștiente că fiecare dintre noi are un farmec specific și că fiecare dintre noi, dacă dorește să fie mai mult decât este în acest moment și să-și amplifice feminitatea, POATE să facă aceasta.

Dacă ar fi să facem o călătorie în lumea feminității, ce am descoperi?
Am descoperi o mulțime de calități, fiecare fascinantă și încântătoare în felul ei: naturalețe, putere de a iubi, dăruire, mister, senzualitate, jucăușenie, puritate, rafinament, compasiune, sensibilitate, pasionalitate, voluptate, înțelepciune, intuiţie, fascinație, putere de a ierta, curiozitate, spirit de aventură, dorință de cunoaștere, simțul umorului, optimism, frumusețe, candoare, profunzime, capacitatea de a aprecia frumosul, capacitatea de a asculta nevoile celorlalți și de a-i ajuta, gingășie, blândețe, răbdare, creativitate, spontaneitate, forță interioară (adeseori misterioasă și copleșitoare), putere de sacrificiu, inteligență, delicatețe, romantism și multe altele.

Bucură-te de feminitatea ta!
Dacă până acum nu ai realizat ce femeie minunată ești, poți să o faci acum, trebuie doar să privești cu atenție la tine. Îi poți ruga și pe cei dragi să te ajute. Fă o listă cu calitățile tale și roagă și câteva ființe apropiate care știi că sunt sincere cu tine să îți spună ce apreciază la tine. S-ar putea să ai surprize minunate și să afli că ceilalți te văd ca fiind o femeie frumoasă și plină de calități. Privește acest exercițiu ca pe o călătorie în lumea feminității tale și bucură-te de frumusețea ta.

Citește și:

sâmbătă, 18 februarie 2017

Motivația în procesul vindecării emoționale



de Adina Gheorghe
Motivatia in procesul vindecarii emotionale


Traumele emoționale ne afectează calitatea vieții
Traumele emoționale apar datorită faptului că nu reușim să „digerăm” anumite situații din viața noastră. Când mâncăm ceva indigest ne doare stomacul și avem probleme la nivel digestiv. Când nu știm sau nu putem să digerăm o anumită situație de viață, se acumulează traume emoționale, care ulterior ne afectează comportamentul și calitatea vieții.

Procesul de vindecare emoțională presupune de multe ori să ne confruntăm cu amintiri legate de acea situație (sau situațiile) pe care nu am „digerat-o” și să o privim acum din alt punct de vedere astfel încât să nu ne mai afecteze. Acest pas al confruntării cu amintirile poate fi dificil. Poate fi perceput ca dureros.

Emoțiile corelate cu acea situație se pot amplifica pe moment deoarece ele acum sunt conștientizate. Însă dacă păstrăm în lumina conștiinței aceste emoții, ele se vor purifica. Atunci când ne confruntăm de exemplu cu o stare de frică (urmare a unei situații traumatizante pentru noi din trecut), dacă devenim cât mai conștienți de ea și de conjunctura în care a apărut, și o privim pur și simplu ca pe ceva diferit de noi, puterea ei se va diminua foarte mult și chiar va dispărea.

Ceea ce face ca emoțiile negative să ne afecteze este faptul că ne identificăm cu ele, ne definim ca personalitate prin intermediul lor și a situațiilor de viață prin care am trecut. Dacă ne vom da seama că noi suntem mult mai mult decât aceste emoții sau decât modul în care am reacționat într-o anumită situație, vom putea privi totul din alt punct de vedere. Din acest nou și superior punct de vedere ceea ce părea un balaur nu va fi decât un zmeu de hârtie colorată ascuns într-un colț întunecat. Pentru că nu era destulă lumină, hârtia colorată ne părea un balaur înspăimântător.

Din acest nou și superior punct de vedere ne vom putea ierta pe noi pentru modul în care am reacționat atunci și îi vom putea ierta pe cei care considerăm că ne-au greșit. Din acest nou și superior punct de vedere vom putea să ne dezvoltăm un mod sănătos și creator de a reacționa în diferitele situații din viața noastră.

„Așa nu se mai poate!” - motivația determinată
Este important ca atunci când începem un proces de vindecare emoțională să ne asumăm aceasta. Adică să fim hotărâți să ne confruntăm cu „balaurul” pentru a-l demasca și a face evident pentru mintea noastră că e doar un zmeu de hârtie.

Sunt ființe umane care sunt animate de aspirația de a se transforma spiritual și aceasta le motivează să se purifice de toate reziduurile emoționale pentru a se descoperi ca ființe pure și luminoase.

Dar în zile noastre de cele mai multe ori ajungem să avem motivația transformării vieții noastre și a vindecării traumelor emoționale atunci când simțim că am ajuns la limită. Atunci când simțim: „Așa nu se mai poate! Trebuie să fac ceva!” Sau atunci când ajungem să avem probleme de sănătate majore.

Dacă înțelegem că vindecarea emoțională ne poate îmbunătăți foarte mult calitatea vieții, a relației noastre cu noi înșine cât și a relațiilor cu ceilalți, atunci nu trebuie să mai așteptăm să ajungem la situații limită pentru a ne debarasa de traumele emoționale. Putem să începem chiar acum intenționând ferm să facem aceasta și continuând prin a căuta mijloacele cele mai potrivite pentru noi.

Fă din traumele emoționale trambuline spre transformare spirituală
Așa cum am mai spus, traumele emoționale apar când noi nu „digerăm” o anumită situație de viață. De fapt, într-o asemenea situație noi refuzăm lecția spirituală pe care acea situație ne-o oferă.

Traumele emoționale pot deveni învățătorii noștri și combustibil pentru un veritabil salt spiritual. Reamintirea situațiilor care ne-au traumatizat ne dă posibilitatea să învățăm lecția de viață și spirituală pe care nu am reușit să o învățăm în trecut.

Multe ființe umane care au trecut prin procese complexe de vindecare emoțională au relatat că viața lor s-a îmbunătățit semnificativ. Deși le-a fost mai dificil să parcurgă anumite etape ale procesului de vindecare (tocmai pentru că încă mai era o anumită rezistență pentru a învăța acea lecție spirituală) consideră că tot efortul a meritat. Majoritatea se referă la o spiritualizare a vieții lor și la regăsirea sensului real al vieții: TRANSFORMAREA SPIRITUALĂ.

Citește și: