de Adina P. Gheorghe
Ce
este asertivitatea?
Asertivitatea este capacitatea de a comunica emoțional și cognitiv, clar, argumentat, fără a ofensa interlocutorul, dar și fără a ne reprima emoțiile și părerile. Este capacitatea de a ne exprima cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără anxietate și fără a le nega pe ale celorlalţi.
Asertivitatea implică autoacceptare (inclusiv acceptarea propriilor greșeli sau limitări), autovalorizare, capacitatea de a împărtăși propriile experiențe cu ceilalți, conștientizarea și acceptarea nevoilor personale, respectarea drepturilor și nevoilor celorlalți.
Pentru a putea comunica asertiv este necesar să avem o bună relație cu noi înșine și o atitudine de respect față de ceilalți. Atunci când suntem foarte îndrăgostiți ne simțim împliniți și mulțumiți. Ne vedem propria viață mult mai în roz. Suntem plini de speranță. Suntem mai binevoitori atât cu noi înșine cât și cu ceilalți. Suntem mai toleranți, mai transfiguratori și mai generoși. Acceptăm mult mai ușor puncte de vedere diferite de ale noastre.
Asertivitatea este capacitatea de a comunica emoțional și cognitiv, clar, argumentat, fără a ofensa interlocutorul, dar și fără a ne reprima emoțiile și părerile. Este capacitatea de a ne exprima cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără anxietate și fără a le nega pe ale celorlalţi.
Asertivitatea implică autoacceptare (inclusiv acceptarea propriilor greșeli sau limitări), autovalorizare, capacitatea de a împărtăși propriile experiențe cu ceilalți, conștientizarea și acceptarea nevoilor personale, respectarea drepturilor și nevoilor celorlalți.
Pentru a putea comunica asertiv este necesar să avem o bună relație cu noi înșine și o atitudine de respect față de ceilalți. Atunci când suntem foarte îndrăgostiți ne simțim împliniți și mulțumiți. Ne vedem propria viață mult mai în roz. Suntem plini de speranță. Suntem mai binevoitori atât cu noi înșine cât și cu ceilalți. Suntem mai toleranți, mai transfiguratori și mai generoși. Acceptăm mult mai ușor puncte de vedere diferite de ale noastre.
Să
ne păstrăm în iubire
Iubirea ne face să relaționăm mult mai bine cu ceilalți. Să împărtășim și să primim. Prim urmare pentru a putea comunica asertiv în cuplu este necesar să ne păstrăm în iubire. Să ne iubim pe noi înșine și să păstrăm vie iubirea în cuplu.
Atunci când comunicăm cu celălalt din inimă, ne exprimăm mult mai liber, mai calm și mai blând. Împărtășim mult mai ușor și mai clar ceea ce simțim și ce dorim. Ne exprimăm nevoile și dorințele fără a pretinde celuilat să ni le împlinească.
Când suntem prezenți în inima noastră suntem mai împăcați cu noi înșine și mai deschiși să-l primim pe celălalt în viața noastră așa cum este, să-l iertăm dacă a greșit, să-l încurajăm și să-l susținem atunci când are nevoie, să-l ascultăm și să-i înțelegem punctul de vedere. Îi ascultăm dorințele și nevoile fără a ne simți obligați să i le satisfacem.
A nu ne simți obligați să-i satisfacem celuilalt dorințe și nevoile, nu înseamnă să fim indiferenți și egoiști. Ci inseamnă să nu ne sacrificăm prostește pentru a satisface cererile celuilat în detrimentul echilibrului fizic, psihic și emoțional personal. A ne neglija mai mereu pentru a satisface dorințele și nevoile celuilalt, până când ajungem să ne simțim epuizați, goliți și frustrați, nu este o dovadă de iubire nici față de celălalt și nici față de noi înșine.
Comunicarea asertivă implică să știm să spunem NU atunci când este necesar.
Iubirea ne face să relaționăm mult mai bine cu ceilalți. Să împărtășim și să primim. Prim urmare pentru a putea comunica asertiv în cuplu este necesar să ne păstrăm în iubire. Să ne iubim pe noi înșine și să păstrăm vie iubirea în cuplu.
Atunci când comunicăm cu celălalt din inimă, ne exprimăm mult mai liber, mai calm și mai blând. Împărtășim mult mai ușor și mai clar ceea ce simțim și ce dorim. Ne exprimăm nevoile și dorințele fără a pretinde celuilat să ni le împlinească.
Când suntem prezenți în inima noastră suntem mai împăcați cu noi înșine și mai deschiși să-l primim pe celălalt în viața noastră așa cum este, să-l iertăm dacă a greșit, să-l încurajăm și să-l susținem atunci când are nevoie, să-l ascultăm și să-i înțelegem punctul de vedere. Îi ascultăm dorințele și nevoile fără a ne simți obligați să i le satisfacem.
A nu ne simți obligați să-i satisfacem celuilalt dorințe și nevoile, nu înseamnă să fim indiferenți și egoiști. Ci inseamnă să nu ne sacrificăm prostește pentru a satisface cererile celuilat în detrimentul echilibrului fizic, psihic și emoțional personal. A ne neglija mai mereu pentru a satisface dorințele și nevoile celuilalt, până când ajungem să ne simțim epuizați, goliți și frustrați, nu este o dovadă de iubire nici față de celălalt și nici față de noi înșine.
Comunicarea asertivă implică să știm să spunem NU atunci când este necesar.
Să
învățăm să comunicăm asertiv
Pentru a învăța să comunicăm asertiv este nesesar să înțelegem că avem dreptul să spunem:
- NU știu. Nu trebuie să ne simțim vinovați dacă nu știm ceva. Mai bine recunoaștem că nu știm și dacă este ceva care cu adevărat ne interesează ne documentăm. Iar dacă nu este un domeniu de interes pentru noi atunci cu atât mai mult nu avem de ce să ne simțim rușinați.
- NU înțeleg și să cerem informații sau explicații suplimentare.
- NU doresc aceasta. Avem dreptul să acceptăm sau să refuzăm ceva. Avem dreptul să satisfacem sau să respingem cererea cuiva.
În același timp trebuie să acceptăm și să respectăm că și ceilalți au dreptul să spună NU ȘTIU, NU ÎNȚELEG și NU DORESC ACEASTA.
Comunicarea asertivă se realizează pe acest fond de libertate interioară și de respect a libertății celuilalt.
Pentru a învăța să comunicăm asertiv este nesesar să înțelegem că avem dreptul să spunem:
- NU știu. Nu trebuie să ne simțim vinovați dacă nu știm ceva. Mai bine recunoaștem că nu știm și dacă este ceva care cu adevărat ne interesează ne documentăm. Iar dacă nu este un domeniu de interes pentru noi atunci cu atât mai mult nu avem de ce să ne simțim rușinați.
- NU înțeleg și să cerem informații sau explicații suplimentare.
- NU doresc aceasta. Avem dreptul să acceptăm sau să refuzăm ceva. Avem dreptul să satisfacem sau să respingem cererea cuiva.
În același timp trebuie să acceptăm și să respectăm că și ceilalți au dreptul să spună NU ȘTIU, NU ÎNȚELEG și NU DORESC ACEASTA.
Comunicarea asertivă se realizează pe acest fond de libertate interioară și de respect a libertății celuilalt.
Cum
exprimi criticile
Cele mai mari tensiuni apar atunci când sunt exprimate nemulțumirile. Este un fapt: oamenii mai greșesc. Dar cum gestionăm situația? Ca pe un dezastru care ne distruge relația? Sau ca pe o situație din care vrem să învățăm amândoi?
Cel care a greșit vrea să fie iertat. Cel față de care s-a greșit vrea ca celălalt să se transforme și să nu mai repete greșeala. Dacă amândoi își asumă transformarea (să învețe să ierte și să își corecteze greșeala) atunci situația poate fi gestionată constructiv.
Se spune că tonul face muzica. Așa că alege un ton cald. În plus, dacă iubitul/iubita a greșit atrage-i atenția asupra greșeli, nu-i anula valoarea. De exemplu, dacă a întârziat foarte mult la întâlnirea cu tine alege să-i spui calm:
- „Ai întârziat 30 de minute și eu te-am așteptat în frig, ceea ce a fost foarte neplăcut pentru mine. Aș fi preferat să ajungi la timp sau măcar să-mi telefonezi și să-mi spui că întârzii. Te-aș fi putut aștepta într-un loc unde să nu-mi fie frig.”
în loc să spui răstit:
- „Ești un egoist/o egoistă. Nu-ți pasă de mine niciodată. Nu faci niciodată ceea ce spui. Nu ești capabil/capabilă să ajungi niciodată la timp.”
Atunci când punctăm greșeala fără să anulăm omul, sunt șanse mult mai mari ca celălalt să se transforme. Atitudinile care subminează stima de sine îngreunează transformarea.
Cele mai mari tensiuni apar atunci când sunt exprimate nemulțumirile. Este un fapt: oamenii mai greșesc. Dar cum gestionăm situația? Ca pe un dezastru care ne distruge relația? Sau ca pe o situație din care vrem să învățăm amândoi?
Cel care a greșit vrea să fie iertat. Cel față de care s-a greșit vrea ca celălalt să se transforme și să nu mai repete greșeala. Dacă amândoi își asumă transformarea (să învețe să ierte și să își corecteze greșeala) atunci situația poate fi gestionată constructiv.
Se spune că tonul face muzica. Așa că alege un ton cald. În plus, dacă iubitul/iubita a greșit atrage-i atenția asupra greșeli, nu-i anula valoarea. De exemplu, dacă a întârziat foarte mult la întâlnirea cu tine alege să-i spui calm:
- „Ai întârziat 30 de minute și eu te-am așteptat în frig, ceea ce a fost foarte neplăcut pentru mine. Aș fi preferat să ajungi la timp sau măcar să-mi telefonezi și să-mi spui că întârzii. Te-aș fi putut aștepta într-un loc unde să nu-mi fie frig.”
în loc să spui răstit:
- „Ești un egoist/o egoistă. Nu-ți pasă de mine niciodată. Nu faci niciodată ceea ce spui. Nu ești capabil/capabilă să ajungi niciodată la timp.”
Atunci când punctăm greșeala fără să anulăm omul, sunt șanse mult mai mari ca celălalt să se transforme. Atitudinile care subminează stima de sine îngreunează transformarea.
Cum
primim criticile
Când avem o slabă stimă de sine, ne este foarte greu să primim critici chiar dacă sunt justificate și exprimate armonios. Este datoria celuilat să învețe să-și exprime asertiv observațiile. Dar e datoria noastră să ne consolidăm stima de sine și luciditatea astfel încât să putem primi observațiile celuilalt și să le gestionăm constructiv.
Când avem o slabă stimă de sine, ne este foarte greu să primim critici chiar dacă sunt justificate și exprimate armonios. Este datoria celuilat să învețe să-și exprime asertiv observațiile. Dar e datoria noastră să ne consolidăm stima de sine și luciditatea astfel încât să putem primi observațiile celuilalt și să le gestionăm constructiv.
Exercițiu
de comunicare asertivă pentru cuplu
Comunicarea implică un emițător și un receptor. E important să știm să exprimăm (cuvinte, atitudini, tonalitate, gesturi) dar și să ascultăm. Acest exercițiu implică să fim pe rând mai întâi în poziția celui care își exprimă și apoi în poziția celui care primește. E util ca cel care primește să-și noteze ceea ce spune cel care exprimă.
1. Așezați-vă față în față.
2. Stabiliți cine va fi primul care exprimă. Îl vom numi simbolic pe cel care exprimă E și pe cel care primește P.
3. E îi va împărtăși lui P sentimentele de iubire pe care le simte pentru P.
4. E îi va împărtăși lui P ce apreciază cel mai mult la P.
5. E îi va împărtăși lui P unele nevoi personale pe care le are fără a-l face pe P să se simtă obligat să i le satisfacă. (P va decide singur dacă dorește și poate veni în întâmpinarea nevoilor și dorințelor lui E)
6. E îi va împărtăși lui P una sau maxim trei greșeli pe care consideră că P le face și îl va lăsa pe P să se gândească un timp (de exemplu 3 zile) la aceasta și să-și exprime apoi cu calm punctul de vedere (dacă i se par obiective observațiile, dacă și cum dorește să-și corecteze greșelile).
7. E își va reafirma sentimentele de iubire față de E.
8. Îmbrățișați-vă cu iubire.
9. Inversați rolurile.
După ce trece timpul pe care l-ați stabilit pentru analizarea observațiilor făcute (cele 3 zile sau cât ați stabilit), acordați-vă o întâlnire pentru a le analiza. Începeți întâlnirea cu exprimarea sentimentelor de iubire. Păstrați-vă în inimă și luați deciziile de acolo. Înțelepciunea inimii ne poate oferii soluții geniale și poate genera transformări profunde.
Citește și:
Orice relație are două capete
Comunicarea implică un emițător și un receptor. E important să știm să exprimăm (cuvinte, atitudini, tonalitate, gesturi) dar și să ascultăm. Acest exercițiu implică să fim pe rând mai întâi în poziția celui care își exprimă și apoi în poziția celui care primește. E util ca cel care primește să-și noteze ceea ce spune cel care exprimă.
1. Așezați-vă față în față.
2. Stabiliți cine va fi primul care exprimă. Îl vom numi simbolic pe cel care exprimă E și pe cel care primește P.
3. E îi va împărtăși lui P sentimentele de iubire pe care le simte pentru P.
4. E îi va împărtăși lui P ce apreciază cel mai mult la P.
5. E îi va împărtăși lui P unele nevoi personale pe care le are fără a-l face pe P să se simtă obligat să i le satisfacă. (P va decide singur dacă dorește și poate veni în întâmpinarea nevoilor și dorințelor lui E)
6. E îi va împărtăși lui P una sau maxim trei greșeli pe care consideră că P le face și îl va lăsa pe P să se gândească un timp (de exemplu 3 zile) la aceasta și să-și exprime apoi cu calm punctul de vedere (dacă i se par obiective observațiile, dacă și cum dorește să-și corecteze greșelile).
7. E își va reafirma sentimentele de iubire față de E.
8. Îmbrățișați-vă cu iubire.
9. Inversați rolurile.
După ce trece timpul pe care l-ați stabilit pentru analizarea observațiilor făcute (cele 3 zile sau cât ați stabilit), acordați-vă o întâlnire pentru a le analiza. Începeți întâlnirea cu exprimarea sentimentelor de iubire. Păstrați-vă în inimă și luați deciziile de acolo. Înțelepciunea inimii ne poate oferii soluții geniale și poate genera transformări profunde.
Citește și:
Orice relație are două capete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu